In nici un caz …

… nu ma dau batuta azi, nu pentru ca ziua de azi ar fi mai speciala decat cea de ieri, sau mai putin speciala decat cea de  maine, ci doar pentru ca … asta e forma mea de a continua.

Pentru ca niciodata nu e nici prea devreme, nici prea tarziu

Recviem pentru doua suflete pereche

Tot timpul au simtit si au stiut cumva ca indiferent de cat de multe certuri ar fi avut, oricat de dese erau despartirile si oricat de tare isi aruncau usile in urma la fiecare plecare, stiau ei doi cumva ca pana la urma vor ramane impreuna, sub o forma sau alta vor fi mereu doar el a ei si ea numai a lui.

S-au cunoscut … dar n-are nici o importanta cum! S-au cunoscut ca atatia altii si s-au iubit ca nimeni altii. Erau ei doi, si doar atat! A fost o zi cu soarele razand cand ei doi s-au intalnit si-a fost o vreme de poveste cat timp ei doi s-au tot iubit! Ea a simtit din prima clipa ca si-a gasit sufletul pereche! El parca o asteptase o viata intreaga sa apara in visul lui, iar acum o avea mai aievea ca niciodata in fata lui! Iar de aici povestea lor curge ca multe altele!

Isi amintesc si-acuma amandoi, razand probabil fiecare, cum el din prima clipa cand a zarit-o s-a indragostit iremediabial; iar ea ramase fermecata de tot ce era si insemna el. Isi amintesc probabil fiecare c-a doua zi si-au zis intaiul “Mi-a fost dor” si n-a durat mai mult de-o saptamana si si-au scapat si vorbe dulci de-amor.

Ea era tanara, la inceput de liceu, el era ceva mai copt, dar s-au placut imens pentru ca amandoi erau copiii zburdalnici ai vietii. Doi romantici! Doi tineri navalnici, cu multa nebunie sadita in sufletul lor. Si-au daruit atatea clipe de amor, si si-au incredintat atatea vise si secrete, erau ei doi, traiau in lumea lor! Nu exista nimic in calea si in jurul lor! Lumea din jur starpise peste noapte si ramasesera ei doi sub cerul plin de stele la malul Dunarii soptindu-si dulce “Te iubesc”.

Nu stiu nici ei probabil acum, de unde atata izvor de dragoste. Nu inteleg nici eu de unde atata potrivire intre ei. Nu isi mai vorbeau, era de-ajuns sa se priveasca-n ochi. Vedea in el toata fiinta ei dezmierdata, vedea in ea intreaga fericire. Isi povestisera atatea, ca se cunosteau parca de-o viata! Chipurile le radeau mereu, se vedea in ochii lor fericirea si nemurirea unei iubiri adanci!

A fost iubirea aceea a tineretii cand simti ca lupti pentru totul sau nimic! S-au chinuit ei doi s-ascunda o vreme focul ce i-a unit, dar parca tot pamantul juca alaturi de ei. Nu a durat mult pana s-a pus contra lor intreaga lor familie : cu mic cu mare reprosau ceva! Cu mic cu mare aveau un cap de acuzare! Cu totii erau impotriva lor! Si poate asta, tocmai asta, le-a dat aripi! Doar ei stiu cum au continuat povestea! Doar ei stiu poate cum se minte asa frumos din dragoste!

Rad amandoi probabil astazi amintindu-si cum au trezit un cartier intreg, caci la o cearta apriga si-apoi o despartire au suferit pret de juma’ de noapte si au simtit curand ca fara sa fie impreuna nu se poate; au sarit garduri, au spart usi de la case, au trezit parinti morocanosi si pana nu si-au spus din nou acel “Dar… eu totusi te iubesc” nu au renuntat.

Da, v-ati dat seama, a fost o dragoste navalnica, asa erau si ei atunci: doi tinerei salbatici si navalnici. Si au trecut prin multe impreuna! Si-au promis de mii de ori o dragoste eterna si zeci de copii. Vroiau sa aibe caracterul ei, dar sa mosteneasca zambetul si ochii lui negrii. Vroiau atatea pentru ei doi!

La ei a fost probabil ca la altii: s-au iubit prea mult, iubeau prea mult si nu stiau sa manuiasca arma aceasta: dragostea! Iar din ceea ce i-a unit candva pe ei doi, impletind in povestea lor si multa nebunie, mult suspans si tragedie, astazi isi mai amintesc unul de celalalt doar din cand in cand. Ea mai pastreaza un parfum vechi, de la el; nu s-a incumetat nici pana astazi sa il arunce: aduce un parfum de fericire si tinerete in viata ei. Nu s-a schimbat ea prea mult, poate pentru el, ea ar fii aceeasi, dar nu mai e … un sulfet ce si-a gasit perechea! El a ramas legat cu toata fiinta lui de ochii ei albastrii si firea ei zglobie! Azi, pentru el, ea mai apare aievea doar in cele mai indraznete dorinte, continuua insa sa o vada in fiecare copila zglobie, isi aminteste ca si cum ar fi fost ieri cand si-au promis intaia data copii zglobii si veseli ca ea!

Dar iata ca astazi, amandoi accepta ca s-au imbatat cu o iubire a tineretii. Ca nu au fost probabil niciodat suflete pereche. Au fost si ei doi o dragoste ca oricare alta pe pamant! Si s-au iubit la fel de pamanteste ca si altii! Si ei ca altii au trait un vis …un vis al sufletului pereche!

Seria de conferinte : O lume care se dezvolta durabil???!

Conferinte in universitati cu ViitorPlus

Web: www.viitorplus.ro
Q “What is the good of having a nice house without a decent planet to put it on?” - Henry David Thoreau

“The future belongs to those who belive in the beauty of their dreams”

Inainte sa printezi, gandeste-te daca ai cu adevarat nevoie/Before printing, ask yourself if it is really necessary

Era amanarii. O era a lenei

Traim vremuri in care zilele noastre sunt amenintate constant de sindromul amanarii. Asa ne incepem ziua, cu o mica si inofensiva amanare! Auzi neastamparatul de ceas cum iti curma exact in momentul cel mai dulce somnul si visul, intinzi mana si il opresti : “Inca 20 de minute. Oricum am timp.” Unii amanam cate 2-3 ore datul jos din pat : “Nu e mare lucru, o zi macar sa dorm si eu un pic mai mult.”

Iar ziua continua pe aceleasi tonuri : “Ce raport? Lasa tu, am timp maine si asa nu au dat nici un termen limita. Nu se grabeste el. Am timp, nu e bai.”  sau “Lasa ca piata o fac si maine. Poate e si mai liber prin oras.”

In vremea studentiei cultivam din plin acest exercitiu al amanarii continue : ” Hai tu, ca pana in examen citesc materia asta de 3 ori, doar nu incep de azi. In sesiune ce mai fac?”.  Si tot asa …pana in noaptea dinaintea examenului [toti studentii stiu tipul asta de amanare].

Nu critic, nu as putea sa critic acest fenomen, doar sunt unul dintre cei mai “experimentati” intr-ale amanarii. Tocmai din cauza asta, stand si analizand situatia am realizat ca zilele noastre sunt niste constante amanari.

Amanam de azi pe maine sau pe saptamana viitoare aproximativ orice: de la vizita anuala la doctor [si asa se face ca trec vreo 2 ani pana mai ajungem o data in cabinetul doctorului la niste analize de rutina], la citit o carte pe care am cumparat-o acum cateva luni foarte entuziasmati si nerabdatori sa o citim, la scrisul unui email unui prieten de departe cu care nu am mai vorbit de vreo 6 luni, la mersul la piata, la pregatitul proiectelor pentru facultate, la datul unui telefon acasa la parinti si bunici, la … aproape orice.

Luam cadourile pe ultima suta de metri, deh, nu am putut acum 2 saptamani, si de atunci tot nu am avut chef sa ma plimb prin oras doar dupa un cadou. Amanam sa raspundem la mailuri, ca “doar tot acolo le gasesc si maine. Dau reply si maine.”

Initial, am zis ca suferim de o oarecare boala a amanarii, dar mai pe sleau zis, ne-a afectat o lene pe toti, la scara mare! Cauza? Nu stiu, sa fie oare de vina multitudinea de optiuni care ne inconjoara si care ne ametesc? Partea trista e ca de cele mai multe ori, din multitudinea de optiuni valabile, alegem tot sa pierdem aiurea timpul.

Cu cat exista mai multe optiuni pentru noi, cu atat mi se pare ca alegerea noastra e mai lipsita de sens si de …energie!

Daca am avea puterea, am cere si mortii sa mai zaboveasca o leaca sa mai terminam ce mai avem, nu ca nu am fi avut timp, dar … am tot amanat.

DARUIESTE UN CADOU INEDIT

Vin Sfintele Sărbători Pascale şi dai din colţ în colţ că iar nu ştii ce să îi mai cumperi cadou iubitei/iubitului?

Deja i-ai cumpărat de-a lungul anilor toate cadourile posibile?

Ai bifat de pe lista de aur cu idei cam toate liniile?

Ai vrea şi ceva original? Ceva care să o / îl surprindă?

Sau acum, pe ultima sută de metri ţi-ai adus aminte că ai uitat să le cumperi ceva mamei şi tatalui tău?

Ai văzut şi tu în ultima perioadă zarva iscată de mult anunţata şi trâmbiţata încălzire globală dar nu te-ai implicat prea mult?

Şi chiar dacă te-ai implicat, vrei să faci mai mult?

Uite o idee care îmbină utilul cu plăcutul şi care te poate scoate foarte elegant din impasul cadoului!

Fă un CADOU INEDIT persoanelor dragi ţie şi Pământului:

ADOPTĂ UN COPAC!

ViitorPlus – Asociaţia pentru Dezvoltare Durabilă personalizează o felicitare pentru destinatarul dorit! Scrie cui vrei să faci cadoul la adresa:  veronica.andronache@viitorplus.ro

Pentru FIECARE COPAC ADOPTAT, DONEAZĂ

10* euro în contul: RO34RNCB0085043951700002

sau

echivalentul in RON* in contul RO61RNCB0085043951700001

deschise la BCR – Agenţia World Trade Center.

Pentru mai multe informatii acceseaza siteul campaniei “Adopta un Copac” desfasurate de ViitorPlus – Asociatia pentru Dezvoltare Durabila la adresa : www.adoptauncopac.ro sau siteul organizatiei : www.viitorplus.ro.

* Echivalentul a 10 EURO la cursul BNR din ziua donatiei

Principiile razboiului

Cum urmeaza un an greu, si aici nu ma refer doar la ultra mediatizata criza  mondiala ci si la alegerile prezidentiale, mi-am amintit de aceste principii vechi dar foarte adevarate.

Probabil ca cei care le respecta [in general] vor reusi sa ne smulga voturile pentru europarlamentare , sa supravietuiasca pe pietele din ce in ce mai volatile si nu in ultimul rand vor reusi sa … ajunga pe scaunul prezidential.

1. Strategia Liderului sau principiile razboiului in defensiva.

1) Numai liderul trebuie sa joace cartea defensivei.

2) Cea mai buna strategie defensiva este curajul de a te ataca singur.

3) Trebuie sa blochezi intotdeauna miscarile puternice ale concurentei.

2. Strategia celui care este Numarul 2 sau principiile razboiului ofensiv.

1) Principala preocupare trebuie sa fie pozitia liderului.

2) Gaseste o slabiciune in puterea liderului si ataca acolo cu toate fortele.

3) Lanseaza ofensiva pe un front cit mai ingust.

3. Strategia celui care nu este Numarul 2 sau principiile atacului pe flanc.

1) Un atac pe flanc trebuie dat intr-o zona care nu se afla in disputa.

2) Surpriza tacticii urmeaza sa fie un element important al planului.

3) Urmarirea este la fel de importanta ca atacul.

4. Strategia celui care este nicaieri sau principiile razboiului de gherila.

1) Gaseste un segment suficient de mic pentru a-l putea apara.

2) Indeferent de succesul obtinut, nu te comporta ca si cum ai fi liderul.

3) Fii gata sa o iei la sanatoasa cind este momentul.

Din fiecare 100 de oameni/state/companii/ lupi in padure, unul trebuie sa fie in defensiva, doua in ofensiva, trei sa atace pe flancuri, iar ceilalti 94 sa devina gherile.

Metoda mea de a sustine Earth Hour anul acesta

O planeta trecea pe langa planeta Pamant si o intreaba:

- Ce mai faci, soro? Nu te-am vazut de milioane de ani!

- Nu prea bine, stii mi-au iesit Homo Sapiens…

- Nu te ingrijora, o sa treaca….

Iar acum trecem la partea serioasa [desi mie imi place la nebunie bancul asta ] : Ora Pamantului

Sustin aceasta initiativa 100%,  poate nu tocmai din aceleasi motive ca majoritatea celorlalti, dar macar este o oportunitate pentru “Homo Sapiens Consumatorus” sa isi mai infraneze instinctele de proprietar al unui sac fara fund [nu conteaza ce contine sacul : bani, paduri, masini, femei, ani, matusi Tamara nemuritoare, etc]. Voi relua curand tema incalzirii globale, intr-un articol pe care probabil multi dintre prietenii mei mai verzi il vor dezaproba!

Pana atunci, ma voi focusa pe tema aceasta, a Orei Pamantului. Mai jos este un articol al Oanei Radu, Redactor la BizCampus:

Burj Al Arab si Earth Hour

Cand? Sambata, 28 martie, ora locala 20:30.

Coordonatele unei actiuni de prevenire a schimbarilor climatice care, in numai 2 ani, a ajuns la o amploare globala – Earth Hour.

La initiativa World Wildlife Fund (WWF) Australia , in 2007, 2,2 milioane de gospodarii si institutii din Sidney au stins lumina, participand astfel la prima editie Earth Hour. Rezultatele au fost incurajatoare, miscarea fiind extinsa la nivel mondial, cu un impact pe masura. Astfel, in anul urmator, s-au alaturat acestui demers 400 de orase din 35 de tari, printre care si Romania . Cladiri si monumente emblematice din intreaga lume, ca Empire State Buiding (New York), Sears Towers (Chicago), Golden Gate Bridge (San Francisco), Opera din Sidney, Colosseumul din Roma, Primaria din Londra, templul budist Wat Arun din Bangkok sau CN Tower (Canada) au avut iluminatul oprit timp de o ora.

Tot in 2008, pagina de start a motorului de cautare Google din Statele Unite, Columbia, Canada, Danemarca, Irlanda si Marea Britanie a avut un fundal negru pe intreaga durata a Orei Pamantului, in semn de suport pentru aceasta initiativa. Totusi, conceptia conform careia o pagina web care are un fundal negru reduce consumul de energie al monitorului este una gresita. Monitoarele LCD consuma o cantitate constanta de energie indiferent de culorile utilizate.

Povestea continua

Anul acesta, pe 28 martie, peste 1000 de orase ale planetei si un miliard de oameni sunt asteptati sa ofere 60 de minute pentru Pamant pentru a primi in schimb o eternitate pentru generatiile viitoare. In plus, prin campania “Vote for Earth / Voteaza pentru Pamant”, se spera si strangerea de voturi care urmeaza a fi prezentate liderilor mondiali la conferinta Natiunilor Unite de la Copenhaga. Prin aceasta, se urmareste incheierea unui acord eficient, care sa protejeze oamenii si planeta de efectele incalzirii globale.

Earth Hour pe Glob

Pe lista cladirilor care vor ramane o ora in intuneric se vor adauga anul acesta Turnul Eiffel (Paris), Biblioteca din Alexandria, Hotelul Burj Al Arab din Dubai, Sfinxul si Marile Piramide din Gizeh, Taipei 101 – cea mai inalta cladire din lume, precum si mioriticele: Teatrul National, Casa Poporului sau Arcul de Triumf. Dar nu numai Capitala, ci si alte 5 orase din Romania vor stinge lumina: Timisoara, Iasi, Brasov, Botosani si Tulcea.

Bucurestenii care aleg sa iasa din case cu aceasta ocazie sunt asteptati la un eveniment de strada organizat in Piata Constitutiei. Trupa Sistem va sustine un concert inedit, unplugged, primul de acest fel. Fara boxe, monitoare sau lumini. Singura sursa de lumina o vor constitui lumanarile asezate sub forma numarului “60″. Si ca tot a venit vorba, lumanari speciale vor fi oferite gratuit tuturor participantilor la eveniment.

Efectele benefice ale stingerii luminii nu vor fi doar de natura ecologica. Daca va aflati intr-unul din cele sapte orase din Romania care participa anul acesta la Ora Pamantului, aveti ocazia sa observati in conditii decente stelele, lucru aproape imposibil de realizat intr-o noapte obisnuita datorita poluarii luminoase masive.

Earth Hour si publicitatea negativa

Asa cum era de asteptat, nici Earth Hour nu a scapat de gurile rele. Orasul Phoenix a platit 3.000 de dolari in 2008 pentru ca o parte din angajatii orasului sa stinga luminile. De asemenea, detractorii spun ca folosirea lanternelor ineficiente, pe baza de baterii, duce la o crestere insemnata a consumului de energie. Un purtator de cuvant al WWF a replicat: “Scopul acestui eveniment nu este economisirea de bani sau de energie, ci este unul simbolic”.

Cu toate acestea, participarea la Earth Hour este un mod simplu de a arata ca, impreuna, putem transmite un mesaj puternic despre nevoia de actiune impotriva schimbarilor climatice.

Asadar, nu uita sa stingi lumina! Cu tine suntem un miliard!

Acestea fiind spuse, veniti mai tarziu sa stam pe intuneric?

http://bizcampus. ro/e-ditorial/ tu-ce-faci- pe-intuneric

De ce avem nevoie de ei?

Inca nu am inteles: de ce avem nevoie de banii de la FMI & BM & BCE? Bine, bine, la cele cateva sute de conferinte, mese rotunde sau cum s-or mai intitula prefacatoriile astea de interes asupra cauzei nationale, am auzit aceleasi idei :

1. Este nevoie de lichiditati.

2. Bancile trebuiesc finantate pentru ca ele la randul lor sa finanteze economia romaneasca.

3. Sa stam linistiti, banii nu vor ajunge in bugetul national, vor intra in visteria BNR.

Aceastea sunt singurele 3 idei pe care le-am auzit invariabil la cele cateva conferinte pe tema criza sau solutii pentru criza.

Nici una dintre cele 3 afirmatii nu imi raspunde la intrebari! Nici una! Si va rog chiar, daca din greseala nimeriti la vreo sindrofie de acest gen si daca tot intamplator, la microfon latra vreun ecuson pe care atarna titulatura doctor in economie, va rog puneti-l sa explice, sa detalieze aceste 3 invariabile idei. Veti vedea, nu iti trebuie minte de ultra genial economist ca sa pricepi ca te abureste.

Banuiesc ca multe dintre conferinte sunt organizate chiar de catre cei care incearca sa ne induca ideea ca am priceput de ce avem nevoie de finantare straina si unii dintre purtatorii la vedere de ecuson cu titulatura pompoasa de doctor sau profesor care se infiinteaza la microfon sunt oarecum in sfera lor de influenta; niste mici acoliti sau sclavi moderni . Nu cred ca, oprind 100 de oameni pe strada (care sa stie cat de cat pe ce lume traiesc, ce sunt alea finante, FMI,etc – ati priceput ideea) vreunul m-ar lamuri! Nu cred, de fapt, reformulez, nu au reusit nici capetele luminate si bine finantate de pe la bugetul de stat sa ma lamureasca [in ultima vreme e un cross national ca toti sa apara pe la televizor].

De ce avem nevoie de lichiditati? Penibila situatie de tara, sa nu stii exact suma de care ai nevoie! Din ianuarie ne tot invartim si am auzit atatea sume : 9, 11, 19, 21,29,31 de miliarde de euro! E o diferenta intre ele nu?! Un “geniu” pe care il cunosc a sustinut ca se incearca ide catre institutiile de stat in mod intentionat o inducere in eroare a populatiei, pentru o mai mare dezaprobare a acestui imprumut! Eu sustin pur si simplu ca nu se stie! Adica, nici ei nu stiu! Nu ca nu ar vrea sa dea publicitatii suma pentru ca ar fi prea mare  [va dati seama ca data Ungaria s-a imprumutat de 25 de miliarde de euro, si ei au calculat suma inca de pe la mijlocul anului trecut, dar tot nu i-a ajutat?! iar dupa parerea mea, vecinii nostri sunt ceva mai organizati, scoliti pe tema business si finante si ... mai mititei - aproximativ 10 milioane locuitori-  ... si tot au intrat in colaps ]. Asadar, cu mic cu mare ne inunda creierele ca avem nevoie de acest imprumut [chiar si dl Isarescu care pana la final de februarie sustinea ca ne descurcam bine si ca nu avem nevoie de fonduri externe, dar care mai nou ... s- sucit!]. Dar … nici unul nu a spus concret care e suma [ a se citi nu a explicat si nu a adus calcule concrete pe masa = nu a oferit de decat o cifra].

Trecem la punctul doi, incep si eu ca un binecunoscut om de televiziune : care economie ar trebui sa o sustina bancile (20% romanesti si 80% straine?!)? Adica … unde sunt acele fabrici, uzine care produc bunuri MADE IN ROMANIA? Partea asta mi se pare chiar mai fantasmatica si mai de adormit copiii decat prima! Deci … care economie, domnilor? Nu avem nici macar o economie consumerista, pentru ca noi nu avem prima parte. Nu producem nimic in tara asta! Aaaaa… masinile pe ici pe colo, care oricum sunt la punctul mort zilele astea; telefoane pe ici pe la Cluj; textile rasfirate pe ici pe colo, parte agroalimentara si … si atat! Si atunci ce sa finanteze bancile?! Pai … aceleasi lucruri ca si pana acuma! Adica creditele pentru cumparaturi si pentru speculatii imobiliare! Atat! Nu romanasul de rand, in mare parte fatarnic si inca suferind dupa epoca refuzului, cand nu avea acces la multe “occidentalisme” a indoit rezervele bancare, nu el goleste grosul trezoreriei bancare! E foarte adevarat ca romasii s-au trezit la un moment dat traind intr-un deja-vu: acela al cozilor! Numai ca acum erau cozi si disperare de cu dimineata pana seara la usile bancilor! Dar …. nuuuuu, nu hoardele de romani cu 1000 ron pe luna imprumuta grosul banilor de la banci! Tot “companiile” sunt cele care imprumuta mult!  Si este evident ca, intrucat nu sunt foarte multe competitive pentru pietele externe, managementul platit probabil si la noi cu prime si bonusuri generoase este unul … jalnic! Jalnic ca pregatire, ca viziune, ca profesionalism si gata!

Si dupa multa vorbarie, nu neaparat inteleapta, dar reflectand opinia subsemnatei, ajungem la punctul trei! Si probabil cel mai dureroasa dintre cele 3 afirmatii! Din visteria BNR, banii, o mare parte din ei isi vor croi drumul spre trezoreriile bancilor care activeaza pe meleagurile romanesti! Si … majoritatea bancilor de pe plan local sunt …. straine! Sa ne amintim de turneul prim ministrului austriac prin Europa de Est care dorea sa gaseasca sprijin in aceasta regiune pentru bancile “copilasi” ai Austriei?! Adica romanii vor sustine din buzunarul lor … bunastarea statelor [ surpriza?!] occidentale!

Raman o neincrezatoare in acel viitor luminos al patriei noastre strabune, mai ales acum, cu 19.5 miliarde imprumutate de … de unde e mai rau! Trageam oricum de pe urma crizei [iar partea grea cred ca acum la scadentul aprilie urmeaza sa isi faca simtita coltii], dar acum, si saraci si imprumutati ca sa sustinem “exportul intelectual” al altor state, nu stiu ce sanse mai avem sa nu intram intr-un ciclu urat de revolte de strada, greve, proteste si … saracie mai adanca decat cea de pana acum!

Aaaa, si ca de sfarsit, un fost prim – ministru al Romaniei [nu il agreez deloc asa ca nu ii voi da numele] a afirmat de curand ceva interesant, pentru cei ce intuiesc contextul general : “Sunt presiuni externe pentru ca Romania sa ia imprumutul de la FMI”.

Interzis la meditatii

Sau o noua scremere a stimabilei Abramburica. Pe buna dreptate este luata peste picior dna Ecaterina Andronescu, la ce idei crete poate avea, nu-mi este de mirare!

Dupa parada pre-electorala cu maritul de salarii, acum s-a gandit ea ca daca infiinteaza in scoli, programul obligatoriu “after school”, profesorii vor renunta de bunavoie la meditatiile contra cost de la domiciliu. Nu e fantastica inteligenta dnei ministru al educatiei din tara noastra? Pe langa faptul ca, la fel ca orice prevedere din Romanica, nu precizeaza cum ii va controla pe profesori daca dau sa nu meditatii.

Asta nu inseamna ca ideea in sine este rea, cea cu programul “scoala dupa scoala”, doar ca ma gandeam ca primii vizati ar trebui sa fie elevii si pregatirea lor si mai putin importanta ar trebui sa fie biciuirea profesorilor pe care si asa ii  jumuleste acum.

Ma gandesc ca mai logic ar fi fost ca Ministrul Educatiei sa vina cu aceasta idee pentru a ajuta elevii in pregatirea lor si poate pentru a le da o mana de ajutor parintilor in educarea acestora. Poate prin aceasta metoda, elevii vor petrece mai mult timp invatand, citind sau pregatindu-se pentru teze si examene decat sa umple toate cafenelele. Dar si aici ar interveni o mie de probleme in planul acestui proiect : cu ce se vor umple acele ore?; in ce sali se vor efectua orele (nu de alta, dar cand eram eu eleva toate scolile si liceele se plangeau ca nu au suficiente sali)?; va exista posibilitatea ca in aceste ore sa se desfasoare si activitati recreative (mult hulita ora de educatie fizica, muzica, desen,etc)?; va fi obligatoriu acest program si daca nu, cum ii vei atrage pe elevi sa participe ca sa nu te trezesti cu salile goale?; si ar mai fii si altele.

Numai ca, un astfel de proiect ambitios (si aici ma refer doar la cel cu programul) presupune fonduri multe. Mai ales in versiunea in care s-ar oferi si o masa calda cum fagaduieste azi dna ministru. In plus, nu stiu cat de fezabila este ideea “retinerii” in scoala a elevilor care pur si simplu vor prefera orele de meditatii, a caror valoare probabil nu se compara cu ce se preda la ore.

Schingiuiala profesorilor prin aceasta masura se datoreaza dorintei domnilor din Guvern de a mai scoate un ban pentru acel buget pe care il sug tot ei, este evident. Dar mi se pare din ce in ce mai scarboasa aceasta doamna ministru care pare total paralela cu adevaratele probleme ce tin de ministerul sau si care mai inventeaza cate o masura de acest gen fara a face nici un calcul mai inainte.

Oricum, de admirat naivitatea doamnei ministru care chiar crede probabil ca profesorii, in marea lor majoritate aproape muritori de foame, mai ales dupa ultimele reduceri de salarii servite pe tava de aceeasi doamna ilustra a educatiei, vor renunta la unica activitate care le aduce un ban in casa.