today is the UHA day …

Cine nu stie ce este UHA, va spun eu ! Este cea mai super echipa ever ever!

Suntem super tari! Suntem dementiali! Suntem senzuali!

V-am zis eu ca suntem the best ever seen team!

Rareori seriosi!

Dar mereu pusi pe sotii!!

Sentimente de primavara

Incep fiecare primavara cu gandul ca anul curent suna bine, ca am atatea de facut dar ca am sa reusesc sa ma incadrez in cele 8 luni ramase cu toate cele ce mi le doresc de la mine.

Pornesc la drum cu planuri - planuri si idei marete si parca verdele timpuriu de afara si razele dezmierdatoare de soare ma incurajeaza ca le pot face pe toate.

Primavara si Toamna sunt anotimpurile mele de suflet : sunt asa de temperamentale - cred ca ele sunt fiicele problema ale batranului tata An si mi se pare ca ma reprezinta total. Traiesc mai intens vazand cum toata natura se scutura de somnul Iernii si incearca sa porneasca la drum.

Imi place asa de tare sentimentul de nou, de inceput pe care mi-l da blanda primavara. Eu as trai o vesnica primavara. Ai impresia ca totul incepe acum, ca mai ai o sansa, ca nu ai pierdut nimic inca, totul e pe cale sa isi revina acum.

Si mai sunt si culorile : atata verde care biruie maroul vested de peste iarna; si un verde crud, un verde plin de viata si speranta. Mai e si albul … albul care impanzeste toti copacii pe ici pe colo si iti surade de printre crengi batrane.

Rozul e primavara un deliciu pentru mine. Mereu il asociez si cu mirosurile dulci de flori.

Si mai e ceva legat de primavara : imi plac ploile ei, mi se par vesele, parca ar fi cateva tinere chicotind acolo sus, asa resimt ploile primaverii. Imi place sa traiesc primavara. Imi place sa respir primavara, sa imi imbat toate simturile cu ea . Imi place sa cred ca pe undeva toata viata mea va fi o primavara: ma voi gasi mereu la un alt inceput de drum, ca voi incerca mereu ceva nou,ca am sa-mi acord eu mie sanse multiple si mai ales ca am sa pot zambi mereu precum prima zi de primavara din an: sincer, timid, cald dar cu tot sufletul.

Cat de frumos suna …

Ieri, in cadrul unei intalniri am auzit ideea unei reconstructii culturale dar si de mediu in cadru rural. Sa mentionez cat de frumoasa a fost in capul meu imaginea unui satuc din Transilvania renascand cultural si reinverzind?

Pe scurt, ideea apartine unei doamne de origine italiana, indragostita profund si pe veci se pare de un satuc din Transilvania noastra. Pe langa diversele actiuni de impadurire desfasurate in Romania, doamna in cauza isi doreste sa readuca la viata un colt al unei lumi pe cale de disparitie.

Imaginatia mea a zburat departe … ohohohoho cat de departe. Ma si vedeam lucrand ca voluntar la un proiect de genul acesta. Sa dea Domnul sa ajung eu, si ei - se stiu ei cei la care fac referire- sa contribuim sa asa maretie de proiect.

Sa incerci in minunata Transilvanie sa aduci la viata ceea ce se pare ca nu mai intereseaza pe nimeni : autenticitatea romaneasca cu traditiile si datinile ei.

Da … ma duc sa visez in continuarea la satucurile mele si la seri petrecute in jurul focului, cantand si dansand dansurile noastre populare.

Traind in epoca contra cronometru

In epoca in care toate ne dauneaza, de la aerul si apa cele de toate zilele pana la cea mai placuta indeletnicire a sexului frumos, comunicarea, nu trebuie sa pierdem vremea in van.

In epoca in care clepsidra vietii este deja intoarsa de cand ne nastem, ar fii pacat sa alergam dupa iluzia desarta a unui vis ce nu ne apartine noua.

Sunt vorbe simple, spuse asa de des, dar totusi daca stai sa le despici si sa analizezi cu adevarata maturitate insemnatatea lor, te minunezi sa vezi ca totusi intr-o forma sau alta cu totii la un moment dat am fost acolo; traind viata si pentru visul unui altuia. Unii mai mult, altii mai putin, unii mai des, altii mai rar, or fi si cei ce niciodata nu au calcat pe drumul asta, dar … e mare lucru in epoca in care totul te ajuta si totul iti dauneaza sa fii tu insuti si nu altcineva.

Ma gandeam zilele trecute ca e greu sa te trezesti in fiecare zi, stiind exact cine esti si ce vrei. Stiu, pare absurd ce zic eu acum, dar daca ai sa reflectezi macar un pic ai sa vezi ca a fost cel putin o zi in care ai luptat pentru ceva ce de fapt nu te reprezinta.

Azi, cand aerul de care avem nevoie ca sa traim este din ce in ce mai poluat si el insusi ne reduce sansele de a trai, cand apa este mai infectata ca niciodata si fiecare strop din ea ne mai taie cateva zile din viata, cand vorbitul la telefon este un alt fel de masacru al celulelor vietii, sa pierzi timpul prefacandu-te ca faci ceea ce iti place in loc sa te eliberezi de orice constrangere ce iti taie aripile si sa zbori spre visul tau, chiar e o pierdere de timp.

Ideal ar fi ca in fiecare dimineata sa ma trezesc stiind ca sunt mai aproape cu o zi de realizarea propriului meu vis.

VOTEAZA IMPADURIREA a inca 35ha la 021-408.84.96!

Proiectul “Adopta un copac” derulat de Asociatia pentru Dezvoltare Durabila ViitorPlus a intrat in finala competitiei “Respect pentru viitor” al carei premiu este suma de 150.000 de euro.

“Adopta un copac” este cel mai mare proiect de impaduriri organizat de un ONG in Romania prin strangere de fonduri (toate detaliile pe www.viitorplus.ro). In aceasta primavara am plantat primele 4 ha de teren agricol degradat in judetul Calarasi din totalul de 39 de ha. Mai sunt necesari aprox. 140.000 de euro pentru impadurirea suprafetei ramase de 35 ha si tu poti sprijini realizarea acestui lucru printr-un simplu telefon!

Petrom a lansat in luna ianuarie competitia de responsabilitate sociala “Respect pentru viitor”. De-a lungul a 12 emisiuni difuzate in fiecare duminica pe postul Realitatea TV, 24 de proiecte de educatie, protejarea mediului ori dezvoltarea comunitatilor locale au intrat in concurs. Regulamentul concursului este foarte simplu: fiecare proiect primeste un numar de telefon unde se poate vota, timp de o saptamana, doar acel proiect.

Proiectul „Adopta un copac” prezentat in aceasta duminica la Realitatea se voteaza la numarul de telefon 021/4088496 (tarif normal) pana in 20 aprilie!

Dureaza doar 10 secunde si numarul de telefon de la care ati sunat se inregistreaza automat. Puteti sa sunati de la cat mai multe telefoane diferite! Primele 10 proiecte cu cele mai multe voturi de la telespectatori intra intr-o gala speciala prezentata in ziua de Pasti, 27 aprilie.

Pentru a viziona prezentarea proiectului “Adopta un copac” din cadrul emisiunii Respect pentru viitor din data de 13 aprilie, puteti intra pe link-ul urmator:

http://www.realitatea.net/playlive2.php?file=20080413_1521_432.flv&emisiuni=1&titlulive=Respect%20pentru%20viitor

Va multumim anticipat pentru increderea acordata si va rugam sa extindeti aceasta fapta buna si in randul apropiatilor dv.!

cu drag,

Echipa ViitorPlus

New friends, new team

S-a intamplat ca in ultimele 2 saptamani sa am ocazia sa descoper un grup extraordinar de oameni. Poate ca nu pare ceva nemaipomenit, dar e ceva uimitor ca intr-un timp asa de scurt sa intalnesti atatia oameni foarte speciali si draguti.

E ceva magic cu echipa noastra, suntem foarte dinamici, foarte uniti si mai ales experti la chefuit. Daaaa, toate ca toate dar atmosfera ca cea creata in ultimele 2 saptamani mai rar intalnesti. Ne asteapta o saptamana grea, probabil ca va fi o incercare destul de amara pentru noi, dar sunt sigura ca vom chefui ceva timp de aici incolo si dupa saptamana aceasta. Oricum sa dea Domnul sa reusim cu totii si poate intre August si Decembrie sa eliberam spiritul autentic romanesc in capitalele Cehiei, Poloniei si Turciei : sa o tot tinem intr-o aventura fara sfarsit.

Our team song

Ce-mi place!!!

Ce-mi place!!! Ce-mi place sa vad ca traiesc intr-o tara ca a noastra!

Am inteles cu totii ca avem mare eveniment mare zilele astea in Bucuresti! La fel am vazut cu totii ca vom avea inghesuiala mare pe strazi si mai ales vom avea liniile de RATB deviate, anulate,etc.

Ehehehehe…dar sa nu cumva sa va asteptati ca romanul sa se intereseze de acest fapt.

M-a frapat azi zumzetul din autobuz si mai ales din statie :

“Am auzit ca au modificat liniile, dar nu stiu sigur!”

“Pai si acum pe unde mai trece 301?”

“Da nu stie nimeni acum cum ajungem in Baneasa?”

“Era un numar unde sunai si iti ziceau ei ce linii sunt modifcate si pe unde, dar nu stiu numarul”

“Dar, ce nu poate sa lase sa treaca, domne, acolo macar autobuzul? Sa scoata barierele alea sa trecem si noi”

O tanara domnita a oprit vreo 3-4 busuri din acelea dedicate transportului angajatilor anumitor firme la sediul acestora foarte stupefita dansa la inceput “Domne’, da’ nu ma duceti si pe mine pana la …” si foarte nervoasa la final “Ce nesimtiti sunt astia, pana la biserica, 3 statii nu putea sa ma ia si pe mine?!”.

Ohohoho …se anunta cateva zile de Summit intense pentru calatorii care au ramas in Bucuresti, mai ales daca nu se intereseaza de modificarile aparute pe rutele autobuzelor.

Ce-mi place sa traiesc in tara unde iesim pe strada ca in propria gradina : aiuriti si plini de sine!

Earth Hour

EARTH HOUR 2008!
Sambata, 29 martie 2008, haideti sa stingem lumina intre orele 20 si 21! Vor
face acest lucru milioane de oameni din toata lumea, ca un semn ca ne sta in
putere, fiecaruia dintre noi, sa facem un gest mic pentru o cauza mare, iar
milioane de gesturi mici capata impreuna puterea pe care singuri n-o avem!
O ora intr-un an - nu e atat de greu! Nu vom pierde nimic pe plan personal -
dar sigur vom castiga, in primul rand intelegand ca putem fi solidari pentru
o cauza care e a noastra, si ne priveste pe toti!

Pe 29 martie, intre orele 20.00 si 21.00, se vor stinge luminile si se vor inchide orice aparate casnice care functioneaza cu energie electrica in peste 24 de metropole din lume.

Orase din Europa, America de Nord si Asia, printre care Chicago, Copenhaga, Manila, Melbourne, Sidney, Tel Aviv si Toronto, isi vor stinge luminile pe 29 martie 200.

THE POWER OF ONE IS TO DO SOMETHING. ANYTHING!
http://www.earthhour.org

Doar o vorba sa-ti mai spun …

… dar nu mai are cine, doar o vorba sa ne mai spuna!

E o zi neagra si cumplit de amara!

E una din zilele acelea cand un “ceva anume” iti rastoarna toata ziua, iti bulverseaza vreme de cateva ore bune existenta.

Moartea unui om la 61 de ani e pentru mine inca un lucru greu de acceptat. Moartea celui ce prin gimnaziu imi preda cu mult umor la televizor emisiunea “Doar o vorba sa-ti mai spun” e un lucru ce ma afecteaza si mai tare; poate si pentru ca parea un om nemuritor. Nu am fost fermecata pana la limite de neimaginat de George Pruteanu, dar mereu i-am remarcat entuziasmul si energia sufleteasca.

L-am dispretuit sau poate doar nu l-am inteles cand a facut saseuri prin 3 partide : PNTCD, PSD si ultimul dar cel mai greu de acceptat pentru mine PRM. L-am placut pentru dedicarea cu care a criticat prostia din politica si afonii din muzica romaneasca.

L-am admirat pentru determinarea cu care a luptat pentru introducerea legii Pruteanu; lege ce dansul o gasea de bun simt: textele publice scrise sau vorbite in limba romana trebuie sa fie corecte, iar cele intr-o limba straina trebuie traduse in limba romana inclusiv produsele comerciale.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Calatorind cu trenurile patriei

Este minunat! Din ce in ce mai minunat! Recent am auzit pe cineva povestind cum se poate sa iti iei teapa cumparand bilet de tren.

Poate ca sunt multi patiti, dar eu raman inca stupefiata de cat de mare e ignoranta, coruptia si mai ales indiferenta in tara asta. Probabil ca astea 3 sunt principalele ingrediente care ne tin in loc! Ouch…ce am gresit-o aici! Mai e prostia cea de toate zilele pe care noi, romanii reusim sa o perpetuam cumva la un nivel excelent.

Asadar, revin la intamplarea mea. Va invit sa va imaginati:

Te gandesti unde sa petreci 2 zile frumusele de relaxare si desi ofertele de turism extern sunt asa de ademenitoare si mai putin costisitoare, incerci sa mai dai o sansa peisajelor autohtone. Si iti rezervi un loc la CFR iar in ziua cea mare, iei rucsacul in spate, ajungi in gara, te sui in tren … si surpriza! Compartimentul in care ai tu locul rezervat: usa e inchisa, perdelele trase!

Si te uiti la compartimentul din stanga, la cel din dreapta si bati timid in geamul murdar de acum 10 ani! Si mai bati! Si deodata te inflacarezi, ca doar e locul pe care l-ai platit tu acolo, dupa perdelele alea si bati mai tare.

Ce urmeaza? Se trag perdelele, se aud voci nervoase si dulcele glas al unei matahale de femei “Ce e,ma, atata galagie?”. Surpriza e de marimi colosale : apar 2 fiinte dintr-un mediu unde apa, sapunul si mai ales educatia au ramas inchise in cutia pandorei . Nervosi amandoi, si el, dar mai ales ea. Ohoho, ea este … de marimi colosale si cu multe spume la gura!

Pe langa cele 2 matahale tot compartimentul este indesat pana la refuz cu cutii imense. Din podea si pana sus la tavan cutii peste cutii; pe glumele acelea ce se doresc a fi canapele, pe toate rafturile…peste tot.

Iti revii usor din stupoare. Scoti usor si timid inca o data biletul din buzunar, rugandu-te sa fi gresit cumva ceva : locul, compartimentul, vagonul, trenul, tara!!! Dar nu! Acolo inauntru se pare k ti-ai cumparat si tu un loc spre mult visata vacanta.

Adorabila adunatura de carne cu tignal de sirena de pompieri se rasteste intr-un dialect al limbii romane la tine inca o data : “Ce e cu atata galagie?” si vazand nesimtirea crasa din fata ta, caci a ghicit si oroarea aceea a umanitatii ca ai loc acolo, iti revii si deodata cu mult curaj si determinare ii spui ca ai loc in compartimentul acesta. Atunci incearca sa inchida usa si tu, tu te tii si mai tare! O intrebi daca nu cumva a cumparat compartimentul intreg?! Evident raspunsul ei aici!

Si esti si mai determinat sa chemi pe cineva! Un controlor, un politist, ceva! Si plecand in cautarea unui om al legii traversezi tot vagonul! La fiecare 2 compartimente, unul era cu perdelele trase si alti oameni in drum spre vacanta ca si tine, cu biletele in mana, in fata usilor inchise! Devii revoltat! Dar nu se poate! Am platit biletul si am de mers 3 ore! Sa fim seriosi! Am platit aproape 50 de ron sa stau in frig, in picioare?!

Si cand crezi ca totul e un vis urat … un politist bagat pe jumatate intr-un compartiment catadicsit cu zeci de cutii ieftine de carton se tine de glume cu … un alt cuplu ca cel cu care tocmai te-ai intretinut si tu!

Ramai socat! Si vrei sa faci ceva, te enervezi! E imposibil asa ceva!

Un batranel de langa tine, care te-a vazut venind in goana ta ametitoare, te trage de maneca si-ti povesteste el! Nu de alta, dar el face naveta zilnic de la Brasov la Bucuresti : “sunt comerciantii aceia de 2 bani, ce vand produse de o calitatea mai mult decat indoielnica pe la colturi de strada sau prin pietele jalnice ale capitalei. Le cumpara de la unguri si le duc la Bucuresti. Sunt intelesi cu toata lumea, de la cei de la vama, pana la amaratii de politisti de prin gari! Si sunt multi! Toata natia lor are afaceri de acest gen. Sa ai grija, nu te prosti, ca sunt sute in trenul asta!”

Sute? Te uiti la el cu neincredere. “Da, sunt sute! Mi-au mancat zilele de 1 an si aproape jumatate de cand bat drumul asta zilnic. Sunt scursurile societatii noastre!”

Traversezi si mergi in vagonul urmator. Are sens sa mai spun ca povestea se repeta si acolo?

Da…. asta e tara noastra! Si ei, toti ei-ii din poveste, e clar ca tot ai tarii noastre sunt!