Story of stuff

Mi-am amintit astazi [sunt inca in sesiune, da, daca asta va intrebati ], de filmuletul acesta al lui Annie Leonard. Eu cred ca l-am vazut prima data acum 2 ani, la o conferinta pe tema responsabilitatii sociale corporative.

Stiu persoane carora acest filmulet nu le-a trezit nici un fel de sentimente, dar, eu incerc totusi sa il promovez intrucat este una dintre cele mai bune si mai explicite definitii ale consumerismului stupid in care traim, lasand la o parte teoriile cu consumam [precum afectati de vreo flacara violet], deci ajutam economia.

Va sfatuiesc sa va rapiti cele 21 de minute cat dureaza filmul din rutina zilnica, [doar e luni!!!] si sa il urmariti in totalitate.

Okey, this is it, enjoy it:

Daca dupa ce urmariti filmuletzul [stiu ca e destul de maricut] aveti vreo manifestare de constiinta, sau doriti dintr-o data sa faceti ceva pentru mediu, ceva mai mult decat sa nu lasati luminile aiurea prin casa sa arda, sau sa folositi becuri eco, va sfatuiesc sa faceti o tura si pe site-ul: www.viitorplus.ro si sa vedeti daca exista ceva, orice, cu care puteti sa va faceti util. Credeti-ma avem nevoie de destule, inclusiv de o briza noua cu voluntari, pasionati de domeniul dezvoltarii durabile .

Si daca mor, asta am avut de zis

Avantajul unei sesiuni? Efectiv nu ai chef de exact ceea ce este urgent de facut! Pentru mine sesiunea este practic perioada in care ma uit la filme non-stop, asa in masa, in cazul serialelor vad cate 4-5 sezoane in cele 2 saptamani de chin, frunzaresc netul non-stop in cautare de te miri ce!

Cam asa a fost si de data asta, aveam un deadline in fata caruia se pare ca initial nu am avut nici o reactie, si in loc sa imi fac proiectul, am rasfoit paginile de net pana am dat peste asa ceva: un site unde iti scrii ultimul mesaj inainte de moarte! Cei dragi il vor primi dupa ce tu te duci la ingerasi!

Nastrusnica idee au avut niste englezi. Si o numesc asa din lipsa unor termeni mai elocventi! Dar o sa va intrebati la ce e bun un asa site sau serviciu?

Pai, ma gandesc ca daca tii mortis [ciudata alaturare de termeni in cazul de fata] sa afle Gigelul din clasa a II-a cu care nu te-ai inteles niciodata, ba mai mult v-ati razboit cam pe toata perioada scolii si apoi nu ati mai pastrat legatura, ca de fapt tu il admirai si din cauza unui orgoliu nemasurat nu ai renuntat la sicane, asta ar fii o idee buna!

Sau poate nu ai curajul in timpul vietii sa ii spui nevestei ca de fapt dupa ce nu mai esti tu o sa mai apara o gura de hranit la poarta casei, care e tot a ta, dintr-o greseala enorma, petrecuta acum multi ani, cand erai in calatorie de afaceri prin Thailanda!

Sau poate ai fost mereu un sugubat din fire, si ai vrea sa ai prilejul sa le mai faci prietenilor o ultima farsa de, sa zicem, 1 aprilie, desi are un iz mai de Halloween.

Eeeee, si motive mai pot fi multe. Ele clar exista din moment ce site-ul britanic functioneaza din octombrie 2007. Ba, mai mult, daca veti merge pe pagina celor de la Last Messages Club, veti vedea si marturia unor clienti satisfacuti de calitatea serviciilor acestui original provider de marturii de dincolo de moarte.

Important este ca site-ul mentioneaza ca nu functioneaza ca un sistem de pastrare a testamentelor, adica documentele uploadate pe acest site in scopul trimiterii lor celor dragi, dupa moartea membrului, nu au nici o valoare legala. Aaaaa, , pai tocmai ma gandeam la inca un motiv: nu ai curaj sa ii zici fiului ca ai schimbat testamentul si il pui aici; il vor instiinta baietii astia buni de la Last Messages Club ca nu ii mai lasi nimic, atunci cand nu mai poate sa iti otraveasca mancarea.

Deci, cum functioneaza sistemul?! Pai , incepi prin a-ti face cont la ei.  Iti alegi cel putin 2 consultanti [si acestia confirma ca sunt de acord cu rolul insarcinat de tine] care practic ii vor anunta pe cei de la Last Messages Club ca tu nu mai esti. Doar nu te gandeai ca te pun sa iti declari si ziua mortii,nu?!

Bun, apoi, sistematic, sunt trimise mailuri catre consultanti ca sa se stie ca mai sunt inca dispusi sa te “moseasca pe drumul cel drept”.

Evident, destinatarii sunt cei pe care ii nominalizezi tu, maxim 100, care pot avea fiecare un alt mesaj si o alta data de trimitere a mesajului.

Si acum,partea omeneasca a lucrurilor: deci, cat costa?! Sunt 2 variante de membru [se pastreaza chestia se pare si dupa moarte]: silver [10 lire] si gold [90 de lire]. Vedeti voi pe site-ul lor de ce diferenta asta!

Aaaaa, si pentru interesati, va rog, infruptati-va imaginatia :

http://www.lastmessagesclub.co.uk/lmc/Main/Home.asp

Un consultant raporteaza moartea membrului

Majoritatea consultantilor au confirmat decesul membrului, nimeni nu a negat moartea membrului, iar fereastra de anulare a expirat .

Se trimit email-uri tuturor destinatarilor indicati de membru prin care sunt anutati ca au un mesaj pe site.

Last Messages Club trimite email-uri si sms-uri membrului si tuturor consultantilor pentru confirmare

Cel putin un consultant confirma moartea membrului

Se asteapta trecerea ferestrei de anulare

Nici un consultant nu neaga moartea membrului

Last Messages Club trimite email-uri si sms-uri membrului şi tuturor consultantilor pentru confirmare

Last Messages Club trimite email-uri si sms-uri membrului si tuturor consultantilor pentru confirmare

Daca un consultant neaga moartea membrului

Anularea imediata a mesajului si anuntarea membrului

Daca membrul raspunde

Anularea imediata a mesajului si anuntarea membrului

							Diagrama procesului de trimitere a mesajelor Last Messages Club

Cum as arata ca o Na’vi

Am descoperit acest site aseara si nu am rezistat tentatiei, asa ca mi-am uploadat si eu poza sa vad cum as arata ca o bastinasa Na’vi.

Pentru ca este tare funny sa descoperi ce fata ai avea pe Pandora, am zis sa impartasesc si cu voi experienta, dar mai ales efectul!

E foarte distractiv pentru ca ai de ales intre caracterele Neytiri si Jake,  si de asemenea ai ca optiune sa fii vesel sau imbufnat.

Distractie placuta in aceasta zi  duminica de sarbatoare nationala!

Daca IUBIREA este raspunsul, puteti sa repetati intrebarea?

De pe 14 Iulie 2009 de cand a avut loc premiera spectacolului Te Iubesc! Te Iubesc? la Terasa Motoare inca nu am contenit sa schimb pareri si cu alti prieteni care au vazut-o! Si asta pentru ca piesa cu pricina te binedispune, te pune pe ganduri si te destinde in acelasi timp!Ba chiar iti da si cateva sfaturi bune de retinut; de exemplu,  SECRETUL CASATORIEI FERICITE: sa nu ai preferinte ci sa te multumesti cu ceea ce ai.

Toate cele aproximativ 70 de minute am ras cand in hohote, cand mai pe furis, am dat din cap aprobator, dar i-am si  aruncat priviri incruntate jumatatii mele. Avem si o replica favorita cu care ne-am procopsit in urma vizionarii acestui spectacol :

“Ai ceva sa-mi spui?!”

“Da!”

“Ce anume?!”

“Esti nebuna! Si tu si ma-ta!”

Important este ca m-am relaxat cu o piesa foarte elocventa despre cum arata probabil o relatie vazuta din afara, de undeva de sus.

Foarte pe scurt, pentru cei ce prefera si o lectura, piesa de fata este o adaptare dupa Zapezile de Altadata, scrisa de Dumitru Solomon si se constituie ca o discutie continua a ideii de dragoste pe parcursul unei relatii intre un El si o Ea, de altfel foarte bine alesi si foarte talentati cei doi tineri actori. Relatia celor doi, ca si piesa de atfel pleaca de la momentul initial marcat de Aparitia Iubirii, iar la final se ajunge la Acceptarea Rutinei.

Cei doi tineri actori, plini de sarm si umor, Corina Moise si George Corodeanu, ne arata toate momentele intermediare prin care trecem toti intr-o relatie, in mod inevitabil. Pleaca de la starea de Orbit de Iubire si ajung Casatoriti, blazati, plictisiti, adica oameni normali dupa niste ani si ani de relatie. Trist, dar acesta este farmecul piesei… Te face sa zambesti la aparitia tristului. Si te pune un pic si pe ganduri, spre exemplu, de ce pe noi, femeile, calitatile care ne atrag la un barbat sunt exact acelea pe care nu le mai suportam mai tarziu?

Am ras de pe saturate cand am aflat ca nu exista nici o diferenta intre un barbat prost si unul intelept, atunci cand acestia se indragostesc. Asa si-a explicat jumatatea mea de ce EI se indragostesc mai cu cap:  stiu ei bine ca efectul este dureros pentru orgoliu … si pentru judecata!

Celalalt rol este de Mama a Paulei, interpretat de Manuela Harabor. Aceasta este o prezentatoare TV a unei emisiuni despre Spalatul Rufelor in Public, care apare in compania unui barbat mai tanar decat ea, inclusiv intr-o secventa incitanta de dans. Femeie harsaita si de mult blazata din punctul de vedere al relatiilor, ea reprezinta partea practica a relatiilor de iubire.

Ehehe eu va recomand cu toata inima piesa aceasta! Si ca sa aiba cu adevarat efect va sfatuiesc sa va luati persoana iubita de manuta, sa faceti rezervare [se epuizeaza repede biletele] si  sa va bucurati de cateva momente de sinceritate cu voi insiva prin intermediul acestei puneri in scena fara multe inhibitii.

Sigur veti rade copios, veti arunca ochiade partenerului, dar mai ales va veti regasi pe scena in personajul Ei/ Lui.

Piesa mai are un efect garantat : discutiile de dupa care au acum un pretext.

Felicitarile pentru aceasta piesa super reusita [si nicidecum singura] companiei independente de teatru D’Aya.

A, si daca inca nu sunteti siguri ca merita cei 25 de ron aceasta piesa, va mai dau un pont, baieti, luati-o de  mana, promitandu-i ca ii veti demonstra de ce nu vreti sa va grabiti sa o cereti de soata.  Eu am mers la piesa  cu cateva luni inainte de a ma casatori si am invatat de la cei doi tineri actori ca daca dragostea este oarba, casatoria iti deschide ochii!

Te iubesc! Te iubesc?
Distributie: Manuela Harabor, Corina Moise si George Corodeanu
Coregrafia: Alexandru Grigore
Scenografia: Adina Mastalier
Regia: Chris Simion

Mai multe detalii pe: http://www.daya.ro/

Prietenie, prietenie, dar pana unde …

Asta e un post cum numai 12 posturi exista pe an, asta fiind primul.

De-a lungul ultimelor luni am avut oportunitatea sa ma intalnesc cu multi prieteni mai noi, mai vechi si ce am constatat comun la toti a fost fenomenul de disipare, cum imi place mie sa ii zic.Despre ce e vorba, mai concret? Despre unul din efectele mai putin benefice ale prieteniilor stranse: uitam uneori sa ne mai recunoastem pe noi insine, asimilam prea mult din celalalt sau ceilalti si uitam sa mai respiram in modul nostru propriu.

Pe scurt, ce am sesizat: uitam uneori sa ne retragem in cochilia noastra, sa inspiram adanc si sa ne facem un mic recensamant.

Desi sunt o mare sustinatoare a unui mod de viata cat mai plin si mai vesel, cat mai energic si mereu in etapa de descoperire, consider totusi ca ne este de mare ajutor ca uneori sa tragem cortina si sa ne deschidem sufletul complet doar in fata propriilor ochi.

Se intampla adesea sa imprumutam multe de la cei dragi noua, de la prietene, de la mame, de la surori sau frati si nu asta e lucrul cel mai rau.

Partea dureroasa este ca uneori luam de la ei, ceea ce admiram, imprumutam mai degraba un model, un tel pentru propria conduita, si pe drum riscam sa uitam cum suntem noi de fapt. Ne trezim prinsi intre “ceea ce vrem” si  “ceea ce suntem”, fara a mai apartine cumva sincer nici uneia dintre cele doua.

Atrasi de mirajul acestui perfect pe care ni-l propunem pentru noi insine, uitam sa vedem cat de mare e diferenta intre ceea ce avem noi si ceea ce dorim de la noi, iar situatia persista pentru ca prezenta perpetuua a prietenului “creditor” ne impiedica sa vedem mai jos, mai profund de atat.

In plus, permanenta apropiere de cei de la care imprumutam aceste ‘must-uri”, nu ne lasa sa mai avem timpul necesar unui astfel de recensamant.

Asadar, dragii mei, cei care poate se recunosc un pic in situatia asta [eu una fiind prinsa intr-o astfel de capcana]: e util sa faceti doi pasi in spate, sa trageti adanc aer in piept, caci confruntarea cu voi insiva va fi complicata si poate chiar greu de infruntat.

Ceea ce imi place mie sa fac, metoda mea favorita este sa ma izolez pret de cateva zile,  sa raman singura pret de cateva zile. Singur tu cu tine, departe de ceea ce reprezinta mediul comod de “follower”.

Si inarmat cu o foaie alba si un creion sa vezi ce iti doresti de la tine, la varsta asta, sa vezi unde te pierzi pe drum si mai ales cauza.

E admirabila dorinta de a ne schimba, ba si mai frumoasa e cursa aceasta, dar daca nu reusim sa atingem acest lucru, ci doar ne pacalim ramand prinsi intre ce vrem si ce suntem, cred ca e un pic mai grav.

Delectare de iarna

Una dintre principalele bucurii ale acestei perioade nu tocmai foarte energice pentru mine, este Campionatul European de Patinaj Artistic de la Tallinn, Estonia.  La fel cum o salsa frumoasa sau un tango pasional ma inspira si imi fac o enorma placere,in egala masura imi place patinajul artistic.

Am vazut pe facebook multi admiratori care nu stiau unde si cand se poate vedea acest spectacol extrem de sensibil si delicat, asadar, cu riscul de a nu face altceva decat sa public materie seaca, cu scop informativ, va recomand celor care cititi blogul pana pe 24 ianuarie, sa deschideti televizoarele pe TVR2, pentru ca peste 120 de patinatori din peste 38 de tari vor face mai mult ca sigur un spectacol extraordinar:

Joi, 21 ianuarie, ora 15:00 Proba de dans – programul original.

Joi, 21 ianuarie, ora 21:00 Proba masculina – programul liber.

Vineri, 22 ianuarie, ora 15:00 Proba feminina – programul scurt.

Vineri, 22 ianuarie, ora 20:00 Proba de dans – programul liber.

Sambata, 23 ianuarie, ora 15:30 Proba feminina – programul liber.

Duminica, 24 ianuarie, ora 15:30 Gala medaliatilor.

Tot ce ne ramane e sa punem pe foc ciocolata calda sau un ceai, si sa ii tinem pumnii patinatorului preferat.

p.s : Sigur evgheni va fi pe primul loc ;;)

Elogiul unei lumi perfecte

Inainte de a vedea cel  mai asteptat film al anului 2010, Avatar, innebunisem auzindu-i pe cei din jurul meu ca sunt fermecati de acest film.

Ma asteptam la un alt kitch promovat pe 150 de milioane de euro, si atat. Ideea nu e noua, deci probabil zero la scenariu, doar si regizorul recunoaste ca e veche de 15 ani.

Dar, dupa ce l-am vazut deja de doua ori, nu ma mai pot desprinde de ideea unei lumi inca neatinse de valorile superficiale ale lumii curente. Nu sunt vorbe doar asa, mi-a placut la nebunie filmul.

Nu sunt unul dintre fanii aceaia care nu mai pot trai de acum inainte fara Pandora, dar sunt ce e drept fermecata de culorile, posibilitatea, muzicalitatea, simplitatea si sensibilitatea unei asemenea lumi.

In nici un caz …

… nu ma dau batuta azi, nu pentru ca ziua de azi ar fi mai speciala decat cea de ieri, sau mai putin speciala decat cea de  maine, ci doar pentru ca … asta e forma mea de a continua.

Pentru ca niciodata nu e nici prea devreme, nici prea tarziu

Recviem pentru doua suflete pereche

Tot timpul au simtit si au stiut cumva ca indiferent de cat de multe certuri ar fi avut, oricat de dese erau despartirile si oricat de tare isi aruncau usile in urma la fiecare plecare, stiau ei doi cumva ca pana la urma vor ramane impreuna, sub o forma sau alta vor fi mereu doar el a ei si ea numai a lui.

S-au cunoscut … dar n-are nici o importanta cum! S-au cunoscut ca atatia altii si s-au iubit ca nimeni altii. Erau ei doi, si doar atat! A fost o zi cu soarele razand cand ei doi s-au intalnit si-a fost o vreme de poveste cat timp ei doi s-au tot iubit! Ea a simtit din prima clipa ca si-a gasit sufletul pereche! El parca o asteptase o viata intreaga sa apara in visul lui, iar acum o avea mai aievea ca niciodata in fata lui! Iar de aici povestea lor curge ca multe altele!

Isi amintesc si-acuma amandoi, razand probabil fiecare, cum el din prima clipa cand a zarit-o s-a indragostit iremediabial; iar ea ramase fermecata de tot ce era si insemna el. Isi amintesc probabil fiecare c-a doua zi si-au zis intaiul “Mi-a fost dor” si n-a durat mai mult de-o saptamana si si-au scapat si vorbe dulci de-amor.

Ea era tanara, la inceput de liceu, el era ceva mai copt, dar s-au placut imens pentru ca amandoi erau copiii zburdalnici ai vietii. Doi romantici! Doi tineri navalnici, cu multa nebunie sadita in sufletul lor. Si-au daruit atatea clipe de amor, si si-au incredintat atatea vise si secrete, erau ei doi, traiau in lumea lor! Nu exista nimic in calea si in jurul lor! Lumea din jur starpise peste noapte si ramasesera ei doi sub cerul plin de stele la malul Dunarii soptindu-si dulce “Te iubesc”.

Nu stiu nici ei probabil acum, de unde atata izvor de dragoste. Nu inteleg nici eu de unde atata potrivire intre ei. Nu isi mai vorbeau, era de-ajuns sa se priveasca-n ochi. Vedea in el toata fiinta ei dezmierdata, vedea in ea intreaga fericire. Isi povestisera atatea, ca se cunosteau parca de-o viata! Chipurile le radeau mereu, se vedea in ochii lor fericirea si nemurirea unei iubiri adanci!

A fost iubirea aceea a tineretii cand simti ca lupti pentru totul sau nimic! S-au chinuit ei doi s-ascunda o vreme focul ce i-a unit, dar parca tot pamantul juca alaturi de ei. Nu a durat mult pana s-a pus contra lor intreaga lor familie : cu mic cu mare reprosau ceva! Cu mic cu mare aveau un cap de acuzare! Cu totii erau impotriva lor! Si poate asta, tocmai asta, le-a dat aripi! Doar ei stiu cum au continuat povestea! Doar ei stiu poate cum se minte asa frumos din dragoste!

Rad amandoi probabil astazi amintindu-si cum au trezit un cartier intreg, caci la o cearta apriga si-apoi o despartire au suferit pret de juma’ de noapte si au simtit curand ca fara sa fie impreuna nu se poate; au sarit garduri, au spart usi de la case, au trezit parinti morocanosi si pana nu si-au spus din nou acel “Dar… eu totusi te iubesc” nu au renuntat.

Da, v-ati dat seama, a fost o dragoste navalnica, asa erau si ei atunci: doi tinerei salbatici si navalnici. Si au trecut prin multe impreuna! Si-au promis de mii de ori o dragoste eterna si zeci de copii. Vroiau sa aibe caracterul ei, dar sa mosteneasca zambetul si ochii lui negrii. Vroiau atatea pentru ei doi!

La ei a fost probabil ca la altii: s-au iubit prea mult, iubeau prea mult si nu stiau sa manuiasca arma aceasta: dragostea! Iar din ceea ce i-a unit candva pe ei doi, impletind in povestea lor si multa nebunie, mult suspans si tragedie, astazi isi mai amintesc unul de celalalt doar din cand in cand. Ea mai pastreaza un parfum vechi, de la el; nu s-a incumetat nici pana astazi sa il arunce: aduce un parfum de fericire si tinerete in viata ei. Nu s-a schimbat ea prea mult, poate pentru el, ea ar fii aceeasi, dar nu mai e … un sulfet ce si-a gasit perechea! El a ramas legat cu toata fiinta lui de ochii ei albastrii si firea ei zglobie! Azi, pentru el, ea mai apare aievea doar in cele mai indraznete dorinte, continuua insa sa o vada in fiecare copila zglobie, isi aminteste ca si cum ar fi fost ieri cand si-au promis intaia data copii zglobii si veseli ca ea!

Dar iata ca astazi, amandoi accepta ca s-au imbatat cu o iubire a tineretii. Ca nu au fost probabil niciodat suflete pereche. Au fost si ei doi o dragoste ca oricare alta pe pamant! Si s-au iubit la fel de pamanteste ca si altii! Si ei ca altii au trait un vis …un vis al sufletului pereche!