Tot timpul au simtit si au stiut cumva ca indiferent de cat de multe certuri ar fi avut, oricat de dese erau despartirile si oricat de tare isi aruncau usile in urma la fiecare plecare, stiau ei doi cumva ca pana la urma vor ramane impreuna, sub o forma sau alta vor fi mereu doar el a ei si ea numai a lui.
S-au cunoscut … dar n-are nici o importanta cum! S-au cunoscut ca atatia altii si s-au iubit ca nimeni altii. Erau ei doi, si doar atat! A fost o zi cu soarele razand cand ei doi s-au intalnit si-a fost o vreme de poveste cat timp ei doi s-au tot iubit! Ea a simtit din prima clipa ca si-a gasit sufletul pereche! El parca o asteptase o viata intreaga sa apara in visul lui, iar acum o avea mai aievea ca niciodata in fata lui! Iar de aici povestea lor curge ca multe altele!
Isi amintesc si-acuma amandoi, razand probabil fiecare, cum el din prima clipa cand a zarit-o s-a indragostit iremediabial; iar ea ramase fermecata de tot ce era si insemna el. Isi amintesc probabil fiecare c-a doua zi si-au zis intaiul “Mi-a fost dor” si n-a durat mai mult de-o saptamana si si-au scapat si vorbe dulci de-amor.
Ea era tanara, la inceput de liceu, el era ceva mai copt, dar s-au placut imens pentru ca amandoi erau copiii zburdalnici ai vietii. Doi romantici! Doi tineri navalnici, cu multa nebunie sadita in sufletul lor. Si-au daruit atatea clipe de amor, si si-au incredintat atatea vise si secrete, erau ei doi, traiau in lumea lor! Nu exista nimic in calea si in jurul lor! Lumea din jur starpise peste noapte si ramasesera ei doi sub cerul plin de stele la malul Dunarii soptindu-si dulce “Te iubesc”.
Nu stiu nici ei probabil acum, de unde atata izvor de dragoste. Nu inteleg nici eu de unde atata potrivire intre ei. Nu isi mai vorbeau, era de-ajuns sa se priveasca-n ochi. Vedea in el toata fiinta ei dezmierdata, vedea in ea intreaga fericire. Isi povestisera atatea, ca se cunosteau parca de-o viata! Chipurile le radeau mereu, se vedea in ochii lor fericirea si nemurirea unei iubiri adanci!
A fost iubirea aceea a tineretii cand simti ca lupti pentru totul sau nimic! S-au chinuit ei doi s-ascunda o vreme focul ce i-a unit, dar parca tot pamantul juca alaturi de ei. Nu a durat mult pana s-a pus contra lor intreaga lor familie : cu mic cu mare reprosau ceva! Cu mic cu mare aveau un cap de acuzare! Cu totii erau impotriva lor! Si poate asta, tocmai asta, le-a dat aripi! Doar ei stiu cum au continuat povestea! Doar ei stiu poate cum se minte asa frumos din dragoste!
Rad amandoi probabil astazi amintindu-si cum au trezit un cartier intreg, caci la o cearta apriga si-apoi o despartire au suferit pret de juma’ de noapte si au simtit curand ca fara sa fie impreuna nu se poate; au sarit garduri, au spart usi de la case, au trezit parinti morocanosi si pana nu si-au spus din nou acel “Dar… eu totusi te iubesc” nu au renuntat.
Da, v-ati dat seama, a fost o dragoste navalnica, asa erau si ei atunci: doi tinerei salbatici si navalnici. Si au trecut prin multe impreuna! Si-au promis de mii de ori o dragoste eterna si zeci de copii. Vroiau sa aibe caracterul ei, dar sa mosteneasca zambetul si ochii lui negrii. Vroiau atatea pentru ei doi!
La ei a fost probabil ca la altii: s-au iubit prea mult, iubeau prea mult si nu stiau sa manuiasca arma aceasta: dragostea! Iar din ceea ce i-a unit candva pe ei doi, impletind in povestea lor si multa nebunie, mult suspans si tragedie, astazi isi mai amintesc unul de celalalt doar din cand in cand. Ea mai pastreaza un parfum vechi, de la el; nu s-a incumetat nici pana astazi sa il arunce: aduce un parfum de fericire si tinerete in viata ei. Nu s-a schimbat ea prea mult, poate pentru el, ea ar fii aceeasi, dar nu mai e … un sulfet ce si-a gasit perechea! El a ramas legat cu toata fiinta lui de ochii ei albastrii si firea ei zglobie! Azi, pentru el, ea mai apare aievea doar in cele mai indraznete dorinte, continuua insa sa o vada in fiecare copila zglobie, isi aminteste ca si cum ar fi fost ieri cand si-au promis intaia data copii zglobii si veseli ca ea!
Dar iata ca astazi, amandoi accepta ca s-au imbatat cu o iubire a tineretii. Ca nu au fost probabil niciodat suflete pereche. Au fost si ei doi o dragoste ca oricare alta pe pamant! Si s-au iubit la fel de pamanteste ca si altii! Si ei ca altii au trait un vis …un vis al sufletului pereche!
